copy protect

vineri, 16 august 2013

POEZIE - Adela POPESCU

Triumf...
Adela POPESCU *


Definitiv, am fost.
Dar ce n-am fost
sub amăgirea verbului eram!…

Am fost locomotivă fumegoasă
şi-am fost ţânţar cu-nţepătura fină,
mister în noaptea boreală
şi sepie ascunsă în cerneală.
Şi-am fost noroi pornit în avalanşă
ş-ogar viteaz oprindu-se-n vânat
şi scorbură-nţesată de şopârle
şi piatră rezistând în vad.
Şi-am fost ciulin şi umblet de morgană
şi barză născătoare şi coloană
şi sloi şi fagure şi tisă
şi bocet înnegrind amiaza,
Columb şi rătăcind Ulise.

Şi-am fost zăpadă surâzând alpin
şi stea polară pânzelor pe mări
şi-nalt condor planând tăcut.
Şi duh am fost.
Şi-am fost pământ de flori…

Dar dintre toate
mi-a plăcut c-am fost
văpaia florii-soarelui, de aur,
ca o mirare peste Bărăgan,
crescând alaiul
dulcelui eram…



Scară

După ce am învăţat
de la melc –
să port casa-n spinare,
l-am strivit sub talpa mea
de Atlas,
scârbită de mersul lui
neajutorat.

După ce am învăţat
de la gibon –
să apropii cu braţele
arborii din toată pădurea,
i-am aruncat
o plasă
congelatoare,
şi am păşit mai departe,
surâzând acrobaţiilor
inegalabile
ale gândului meu.

După ce am învăţat
de la girafă –
să ţin capul sus,
foarte aproape
de zona albastră,
am vânat-o
fără nici o strângere de inimă
ca pe-o arătare
foarte murdară.

Sunt acum, pe ultima treaptă a lumii,
aici, pe Everestul supus
ca un ghepard îmblânzit
nu se poate
să nu se audă
undeva
bubuitul acesta de tobă –
când eu mă bat în piept
cu pumnul soarelui. 



Permanenţe

Barbarii nu s-au stins,
cum se vorbeşte –
sunt încă vii sub pielea noastră fină.
Vacarmul lor
de păsări răpitoare
s-a împlântat adânc în carnea moale
a mult prea răbdătorilor străbuni.
În lutul ei şi-n graiu-ncăpător
mai ciuruiesc cu meşteşug de molii
întunecate neamuri de soboli…

Barbarii nu s-au stins,
cum se vorbeşte –
mai spurcă-n voie arborii bătrâni.
Duşmani pe-obârşii,
scrijelesc lăstarii,
au piatra ascuţită încă-n pumni.

Hălăduiesc, visând sălbăticia:
fum în plămâni şi foc şi fierul roşu
pe toate-ndreptările s-aplice –
parafă calpă
care să-i ridice
în jinduitul scaun de stăpâni…




* CV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu