Editorial: Ion BĂLU – Târgoviştea literară, o altfel de revistă

Eleganţa grafică, diversitatea structurală, elevata intelectualitate a primului număr din „Târgoviştea literară”, apărut în decembrie 2012, modalitatea de finanţare şi decizia inuzitată de distribuţie concretizează un proiect literar de frapantă originalitate.

Membrii nucleului fondator,  redacţia, colegiul redacţional, colaboratorii – printre care şi moldoveni din ţinutul Basarabiei – au studii universitare, masterate şi doctorate, efectuate în ţară sau în străinătate, volume publicate. Mulţi sunt lectori, conferenţiari, profesori universitari, profesori în Universităţile din România şi alte state europene. Profesionalismul lor, înzestrarea creatoare, intelectualizarea elaborării artistice, aspiraţia explorării intregale a literaturii şi a culturii singularizează „Târgoviştea literară” în spaţiul contemporaneităţi şi o smulg din efemeritatea timpului istoric.

Editarea, sub auspiciile „Fundaţiei de Arta  LAURI”, a fost posibilă – fenomen rar în România de azi – prin subscripţia unor inimoşi intelectuali.

În editorialul numărului, Eus Platcu integrează revista în viaţa             cultural-istorică şi în spaţiul literaturii de azi. „Târgoviştea literară” „se întrupează din dorinţa de a împărtăşi celor care preţuiesc apa vie a tradiţiei şi decantările îndrăzneţe ale noilor generaţii”. Revista, reia ideea secretarul general de redacţie, oferă spaţiu tipografic românilor de pretutindeni: Basarabia, Nordul Bucovinei, Valea Timocului, diaspora şi Transcarpatica. „Târgoviştea literară” se deschide astfel  neţărmurit, preluând năzuinţa lui Kogălniceanu din „Dacia literară”.

Structura revistei a fost gândită dintr-o perspectivă intregatoare: critică, proză, poezie, cronici muzicale, dramatice, manifestări culturale, manuscrise inedite, evocări, interviuri.

Ion Popescu-Sireteanu elogiază valenţele cuvântului şi nemărginirea lui semantică. Gheorghe Bârlea comentează lucrarea, iniţial teza de doctorat: „Lingvistica şi matematica. De la terminologia lexicală la terminologia discursivă”, de Alice Toma, lector de limbă, cultură şi civilizaţie română la Univérsite Libre de Bruxelles. Criticul subliniază noutatea aşternută „asupra interdisciplinarităţii termenilor matematici”. Vilumul se intregrează – adaug – în tendinţa ultimilor ani  de matematizare a cunoaşterii. Geometria „fractală” a lui Benoît de Mandelbrot „interfinitudinea” şi „haosul deterministic”, de Friedrich Cramer, „autorganizarea materiei”, de Ilya Prigogine şi „atractorul straniu”, de Ken Wilber au făcut din limbajul matematic un vehicul esenţial în diseminarea informaţiei.

Şt. I. Ghilimescu desface universul reportericesc din volumul Oare chiar  m-am întors de la Athos? într-o evocare a structurii caracteriale a personalităţii lui Dan C. Mihăilescu.

Magda Grigore intuieşte în versurile lui Daniel Turcea „un exemplu de înseriere” pe una dintre „cele mai scurte căi spre Dumnezeu”.

Semnalez superioara valoare artistică a textelor narative. În Gilino, Sonia Leviţschi recreează anii comunismului autohton, printr-o densă expunere construită pe un dublu conflict, un personaj ce îşi asumă succesiv perspectiva omniscientă şi o altă homodiegetică şi un limbaj a cărui expresivitate coboară până la naraţiunile semnate de Sorin Stoica.

Realitatea contemporană, sfâşiată de aspectele divergente ale tranziţiei, i-a inspirat lui Eus Platcu, un Bruion de telenovelă, o percutantă radiografie. Instanţa narativă interconectează vocile narative la persoanele întâi şi a treia, foloseşte elipsa spre a fractura constituienţii aşteptaţi, mulează dialogul pe situaţii conflictuale, descrierea pe inubliabile trăsături fizice, reflexivitatea pe carenţele eterne ale sufletului uman. Iar limbajul îşi extrage expresivitatea din explorarea tuturor registrelor stilistice. În Cocktail cu Brotăcei, Ghica Ecobici învăluie în pasta ironiei caragialiene evenimentele electorale de azi.

Poeţi de factură distinctă, Constantin Virgil Bănescu, Adela Popescu, Denis Ipate şi Mihai Prepeliţă, glisează între modernism, fracturism şi douămiism, tendinţa lirică astfel numită de Marin Mincu în antologia „Generaţia 2000”.

Din creaţia lui Constantin Virgil Bănescu a fost selectat un grupaj de poeme din volumul Acelaşi cer ce nu e, 2006. Într-o anchetă iniţiată de Caiete critice, în 2005, poetul afirma categoric: poezia anilor  2000 reprezintă un sfârşit, dar,  indiscutabil, şi un început.

Tânărul poet a trecut apele Ierihonului, lăsând în urmă un sceptic vers de adio: Boala mea cea mare e faptul că sunt în viaţă. Versurile din volumul postum, Zidul de mătase, sunt elocvente exemple de reformare, destructurare şi deforare lirică.

Alte nume se impun atenţiei. Remus Flondor reconstituie „intrarea ruşilor în Cernăuţi”. Anca Louni, doctorandă la Sorbona, readuce în actualitate creaţia lui Beckett şi revoltele studenţilor parizieni, din mai 1968. Muzicologul Ana Buga recreează interpretarea tragediei lui Sofocle în opera lui Igor Stravinski, George Enescu şi Carl Orff. Theodor Adam elogiază recitalul de chitară clasică susţinut de profesorul  George Popescu.

În „Scrisoarea unui eurosceptic”, Ion Viştea nu sesizează semnificaţia evenimentelor desfăşurate în România între lunile iunie-decembrie 2012. Poate se preface că nu le înţelege sau chiar nu izbuteşte să le deconteze semnificaţia. România a fost primită într-un club select. Pălăvrageala despre orgoliul naţional  dezvăluie un regretabil infantilism.

„Colectia de manuscrise inedite” reţine o poezie olografă a profesorului Ştefan Cazimir şi o alta a unui „menestrel fără prihană”. În fine, în interviul luat de Chiru  Cătălin Cristea, Eus Platcu rememorează secvenţe cu decisiv rol constitutiv în formarea propriei biografii intelectuale.

În spaţiul citadin al oraşului Târgovişte de astăzi, reşedinţă, ieri, de scaun domnesc, interval temporal dominat de umbrele trecutului, de la Coresi la Mircea Horia Simionescu, „Târgoviştea literară” deschide o enclava unei erudite generaţii creatoare asupra căreia istoria literară, neîndoielnic, va reflecta, într-o zi.

     Ion BĂLU

(apărut în atitudini, anul XI, nr. 2 (71), februarie 2013, Casa de cultură „I. L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti)