APPENDIX: CV – colaboratori (în ordine alfabetică)

BĂLU, Ion

• 1933, 10, se naşte la Câmpina. Este critic şi istoric literar, biograf, profesor universitar dr., membru al USR; studii primare, gimnaziale, liceale în oraşul natal;

• 1956-1964, studii universitare: Facultatea de Filologie, Facultatea de Ştiinţe Juridice;

• 1963 – debut publicistic cu articole de critică şi istorie literara în „Contemporanul”; colaborări la „Gazeta literară”, „Viaţa românească”, Luceafărul”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua”;

• 1970, debut editorial, „G. Călinescu. Eseu despre etapele creaţiei”;

VOLUME PUBLICATE:

           – Cezar Petrescu, 1972;

           – G. Călinescu (1899-1965) Bibliografie, 1975;

           – Marin Preda, 1976;

           – Viaţa lui G. Călinescu, 1981;

           – Nostalgia absolutului, 1981;

           – Nicolae Labiş, 1982;

           – Lucian Blaga, 1986;

           – Viaţa lui Ion Creangă, 1990;

           – Viaţa lui Lucian Blaga,vol. I-IV, 1995-1999;

           – Mircea Eliade, 1996;

           – Opera lui Lucian Blaga, 1997;

           – Moromeţii, 2001;

           – Opera lui G. Călinescu, 2001;

           – Ioan Alexandru, 2002;

           – G. Călinescu: spectacolul personalitatii, Ed. Ideea Europeană, 2004.

BÂRLEA, Petre Gheorghe (29.VI.1951, Caransebeş, Caraş-Severin) Profesor, lingvist, istoric literar, ziarist. După studii gimnaziale şi liceale în oraşul natal, urmează cursurile Facultăţii de Filologie Clasică (latină-greacă) a Universităţii din Bucureşti (1974), iar apoi Facultatea de Filologie Modernă (română-franceză) la aceeaşi universitate (1980). Profesor de limba română, latină şi franceză la şcoli generale din Caraş-Severin (1974-1975) şi Dâmboviţa (1975-1976), iar apoi profesor de liceu în Târgovişte (1985-1990). A mai îndeplinit funcţia de documentarist la Casa Corpului Didactic Dâmboviţa (1976-1985), inspector de limba şi literatura română (1990-1991), director al Casei Corpului Didactic (1991-1993). Îşi ia atestatul în ziaristică. Din 1992 cadru didactic asociat, apoi titular (lector, conferenţiar, profesor) la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. A ocupat funcţii administra­tive în cadrul Universităţii (director al Departamentului de Perfecţionare, director al Colegiului Universitar Pedagogic, şef de catedră, prorector). Totodată, profesor asociat al Universităţii Bucureşti şi al Universităţii „Ovidius” din Constanţa (unde devine titular, din 2006). Între 1993 şi 1996 a fost detaşat ca lector de limba română la Universitatea „Karolinum” din Praga, iar între 2001 şi 2003 îndeplineşte aceeaşi funcţie la Universitatea Paris IV Sorbona. Profesor invitat al Universităţii „Sacramento” (SUA) şi „Lexford” Viena (Austria). Din 1995, doctor în lingvistică generală şi comparată la universitatea absolvită. Membru al Societăţii de Ştiinţe Clasice Filologice din România; membru al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte, al Societăţii de Studii Clasice din Franţa şi al Societăţii Internaţionale „Ovidianum”. A participat la manifestări ştiinţifice şi stagii de studii şi documentare în Franţa, Italia, Spania, Germania, Grecia, Cipru, Israel, Belgia, Rusia, SUA. Între 1990-1994 redactor-şef al gazetei „Graiul Dâmboviţei”, serie nouă, publicaţie a cadrelor didactice din judeţul Dâmboviţa. Membru fondator şi membru în colegiul de redacţie al publicaţiilor „Târgovişte”, „Longitudini”, „Analele Universităţii Valahia”, „Viaţa ştiinţifică a Universităţii Valahia”. După debutul publicistic în „Tribuna şcolii” (1976), colaborează cu articole şi studii de pedagogie, istorie a culturii, cronici literare, interviuri, reportaje la „Amfiteatru”, „Argeş”, „Dâmboviţa”, „Litere”, „Din viaţa şcolii dâmboviţene”, „România literară”, „Tribuna”, „Valachica”, „Curier”, „Kindia”, „Literatorul”, „Astronautica”. În ultima perioadă preocupările publicistice se restrâng la problematica strict lingvistică, stilistică, istorie literară şi culturală. Autor sau coautor al unor lucrări de specialitate în domeniul lingvisticii: „Contraria Latina – Contraria Romanica” (1996, 1997, 1999), „Studii de lingvistică generală şi lingvistică latină” (2000), „Introducerea în studiul latinei creştine” (2000), „Lexicul românesc de origine franceză” (2001), „Rolul traducerilor din latină în formarea limbii române literare” (2004). De asemenea, „Metodologia calificărilor în învăţământul Superior din România” (2009). Dedică lucrări sau îngrijeşte ediţiile unor scriitori din spaţiul cultural târgoviştean: „Pe urmele lui Grigore Alexandrescu” (1984); „O româncă spre Polul Nord – pe urmele Smarandei Gheorghiu” (1988); Grigore Alexandrescu – un clasic printre romantici” (1998); „Smaranda Gheorghiu. Schiţe din Târgovişte” (2003), „Smaranda Gheorghiu, Grigore Alexandrescu” (2004).

(Enciclopedia oraşului Târgovişte)

BUGA, Ana Rodica – muzicolog şi critic muzical – (n. 05.06.1944 Piatra TR), e-mail: ana_buga1@yahoo.com.

Studiile muzicale le-a început de la 7 ani (în particular pian cu Nina Avakian şi canto, de la 16 ani, cu Constanţa Bădescu) continuându-le pe parcursul şcolii generale şi liceului teoretic umanist (1951-1962).

La Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Profesori de Muzică – din cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1968-1974) – studiază disciplinele muzicale cu Liviu Brumariu şi Grigore Constntinescu (istoria muzicii), Adrian Raţiu (armonie), Miriam Marbé (contrapunct), Ştefan Niculescu (forme muzicale), Alexandru Paşcanu (pedagogie), Alexandru Leahu (estetică), Jean Bănescu (canto), Florela Geantă şi Georgeta Ştefănescu Barnea (pian), Josif Csire (citire de partituri), Florin Georgescu (folclor).

 În anul 1997 a absolvit cu diplomă cursul „Radio Management” organizat de S.R.R. şi BBC World Service Training cu profesorii Richard Oppenheimer şi Peter Udel.

Între anii 1964 şi 2002 este angajată la Radiodifuziunea Română – operator de sunet, ilustrator muzical, asistent artistic (1964-1980), redactor muzical (1980-1984) în Secţia de Muzică Uşoară, realizator de emisiuni (1984-1996) în Secţia de Operă – Operetă – Musical, editor la Postul România Cultural (1996-1999), realizator coordonator al Secţiei de Operă (1999-2002). Între 2002 şi 2007 a fost colaboratoare a Redacţiei Muzicale ca realizator de emisiuni.

Şi-a desfăsurat activitatea redacţională specializată în genurile muzicii culte (schemă de programe, prezentări, comentarii, colocvii, cronici, relatări, ştiri, emisiuni de autor) în peste o mie de emisiuni muzicale ca iniţiatoare a ciclurilor Opere mai puţin cunoscute, Bicentenar Rossini, Centenar Gounod, Opera în afara operei, Categorii estetice reflectate în teatrul muzical, Drame şi comedii shakespeariene transpuse în opere, Religie, Legendă şi Istorie în drama muzicală, Personaje de operă în travesti, Biografii artistice în pagini de operă, File din lirica românească, Generaţii de interpreţi români de operă, Momente de glorie în teatrul liric, Capodopere şi maeştri, Melomanii – Da capo al fine alegerea vă aparţine… În emisiunile difuzate a reflectat studii şi cercetări vizând caracterul social al artei, stilul componistic, mijloace de expresie, interferenţele genurilor muzicale, relaţiile şi corespondenţele între toate domeniile artistice şi ştiinţele umanististe şi exacte.

La anivesarea a 80 de ani a compozitorului Emil Lerescu, la Muzeul Naţional „George Enescu” din Bucureşti, a prezentat într-o conferinţă „Viaţa şi creaţia muzicianului” (5 februarie 2001); a susţinut prelegerea „Rolul muzicii în procesul educaţional – Muzica, disciplină a spiritului” în cadrul Clubului ascultătorilor postului Cultural din S.R.R. Ca editor a coordonat organizarea simpozioanelor cu tema „Jurnalismul cultural” sesiuni în cadrul cărora a prezentat comunicarea Interferenţa muzicii cu celelalte domenii artistice. Extinderea hotarelor esteticului – publicată în volumul „O introducere în jurnalismul cultural” editat de Compania D.G.E. în anul 1998. Ocazional a făcut parte din juriul concursului de operetă organizat de instituţia de profil din Bucureşti.

A debutat în presa scrisă în anul 1985 cu articole despre creatori şi interpreţi în revista Panoramic continuând cu cronici la spectacole şi concerte, eseuri, în publicaţiile Radio România, Actualitatea muzicală, Melos, Muzica, Ararat, Cotidianul Jurnalul Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”.

Membră a Uniunii Criticilor şi Redactorilor Muzicali (1996) şi membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România din anul 2008.

MUZICOLOGIE:

– Aniversări – Emil Lerescu revista Muzica Nr.1 (ianuarie-martie) 2001;

– 4 secole de teatru muzical (Ghid de operă) coautoare împreună cu Cristina Sârbu – Editura DU Syle Grupul Universalia (1999);

– Shakespeare în teatrul liric – Editura Arvin Press (2003);

– Opereta, Zarzuela, Musicalul – volum de 8 capitole scris împreună cu Cristina Sârbu (2 capitole) şi Octavia Galescu (2 capitole) – Editura Buna Vestire sub patronajul „Teatrului Naţional de Operetă Ion Dacian” din Bucureşti (2008).

BIBLIOGRAFIE:

– Itinerar în lumea sunetelor – articol de Grigore Constantinescu despre volumul „secole de teatru muzical” apărut în AZI din 24 ian. 2000.

– „secole de teatru muzical” – recenzie în CURENTUL din 17 febr. 2000.

– Eveniment editorial – Shakespeare în teatrul liric – cronică de carte de Doru Popovici în revista REFLEX Nr. 4-5-6 , 2004.

– Opereta, Zarzuela, Musicalul – Ghid – recenzie de Ortansa Sturza în revista PLAI STRABUN – MAGAZIN PENTRU ROMÂNII DIN LUMEA ÎNTREAGĂ nr.15, 2009.

– Muzicologie românească la standurile din foaierul Sălii Palatului – Ana Buga, Octavia Galescu, Cristina Sârbu „Ghid de operetă, zarzuelă, musical” articol de Daniela Caraman Fotea în „Agenda Festivalului şi Concursului Internaţional Enescu 2009”, Nr. 10 din 16 septembrie.

Volumul „Compozitori de teatru liric din România – Creaţii comentate”, finalizat în anul 2009 de Ana Buga, urmează să fie predat unei edituri.

CAZIMIR, Ştefan

Om al catedrei, om al scrisului, om al cetăţii, Ştefan Cazimir s-a născut la Iaşi la 10 noiembrie 1932, a urmat cursurile primare şi secundare la Piatra Neamţ, iar pe cele superioare la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Membru al Catedrei de lite­ratură română din cadrul aceleiaşi facultăţi (1955-2001), a stră­bătut toate gradele ierarhiei didactice până la cel de profesor. Doctor în filologie (1967). Profesor emerit (2011). Intrat în viaţa politică în 1990, ca preşedinte-fondator al Partidului Liber-Schimbist. Deputat în trei legislaturi (1990-1992,1992-1996,2000-2004). Decorat cu Ordinul Cangurului în gradul de Mare Maestru. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Volume publicate: Pionierii romanului românesc (antologie), Edi­tura pentru Literatură, 1962; Caragiale – universul comic, Editura pentru Literatură, 1967; Tensiunea lirică, Editura Eminescu, 1971; Amintiri despre Caragiale (antologie), Editura Minerva, 1972; Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, Editura Eminescu, 1975; Antologia umorului liric, Editura Minerva, 1977; Pygmanolion. Eseu de mitologie comparată, Editura Cartea Românească, 1982; Drumuri şi zări. Antologie a prozei româneşti de călătorie (în cola­borare), Editura Sport-Turism, 1982; Nu numai Caragiale, Edi­tura Cartea Românească, 1984; Alfabetul de tranziţie, Editura Cartea Românească, 1986 (ediţia a Il-a, revăzută, Humanitas, 2006); I.L. Caragiale faţă cu kitschul, Editura Cartea Românească, 1988; Pentru contra, Editura Porus,1991; Râsete în Parlament, Editura Carro, 1994; Caragiale e cu noi!, Editura Garamond, 1997; De ce, nene Iancule?, Editura Carro, 1998; Honeste scribere, Editura Na­ţional, 2000; Caragiale recidivus, Editura Naţional, 2002; Potcoave de purici, Editura Albatros, 2003; Ştefan Cazimir, Editura Hasefer, 2006; Epistolă către Odobescu, Editura Palimpsest, 2010.

COVALCIUC, Dumitru

• 1947, ianuarie, 2 se naşte în satul Oprişeni, Cernăuţi, Ucraina Dumitru Covalciuc;

• 1954-1967, studii primare, liceale;

• 1971, licenţiat al Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Cernăuţi;

• 1990, publică romanul Revolta; devine preşedinte al Societăţii Culturale „Arboroasa”;

• 1992, editează revista de istorie literară şi folclor Mioriţa şi almanahul Ţara Fagilor (din care au apărut 17 numere);

• 1993-1997, director al revistei Codrul Cosminului;

• 2003, publică volumul Comori folclorice din dulcea Bucovină;

• 2006, publică volumul Poveşti, snoave şi istorioare populare din Bucovina;

• 2008, publică monografia Oprişeni, la răspântiile istoriei;

• Membru fondator al Societăţii de Cultură românească „Mihai Eminescu”.

CRISTEA, Chiru Cătălin

• 1969, aprilie, 1, se naşte în com. Cândeşti-Deal, jud. Dâmboviţa;

• 1976-1987, studii primare, gimnaziale (comuna natală), liceale (Târgovişte);

• 1977, licenţiat în ştiinţe juridice, Universitatea Bucureşti;

• 2005 master SNSPA; specializare: administraţie publică

• consilier juridic, membru al Federaţiei Secretarilor Unităţilor Administrativ-Teritoriale din România;

• disponibilităţi artistice: colecţii de artă plastică şi opere literare din topul ediţiilor princeps; colaborări la reviste de literatură („Litere”, „Impact”, „Luceafărul”) cu recenzii, cronici, interviuri care dovedesc capacităţi de analiză; remarcabile, inconturnabile acţiuni (editare de cărţi şi reviste) ce urmăresc redeşteptarea interesului pentru istoria Târgoviştei.

GHILIMESCU, Ştefan Ion (16.III.1947, Costeşti Vale, Dâmboviţa) Critic şi istoric literar, poet, eseist, publicist. Studii primare în satul natal, apoi liceul în oraşul Titu. Studii superioare pedagogice la Baia Mare (1968), urmate de Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti (1974). Profesor la diverse şcoli, apoi metodist şi director la Casa de Cultură Pucioasa (1980-1989). Din 1990 şi până la pensionare (2011) consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Dâmboviţa. În perioada 1992-1996 cadru didactic asociat la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Se implică în proiecte culturale vizând Târgoviştea dar şi judeţul Dâmboviţa. Organizator al unor ediţii ale Concursului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” (după 1990) sau a Bienalei de Artă Plastică „Gheorghe Petraşcu” (din 1992) care s-au desfăşurat anual la Târgovişte. A fost unul din iniţiatorii înfiinţării revistei de cultură „Longitudini”, din care au apărut doar câteva numere, între 1992 şi 1994. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (2003), al Societăţii Ziariştilor din România (1992). Dintre numeroasele reviste şi ziare la care a colaborat, se numără şi cele târgoviştene: „Litere”, „Curier”, „Târgoviştea”. „Glasul cetăţii”, „Dâmboviţa”, „Kindia", „Realitatea dâmboviţeană”. Scrie poezie, eseuri, critică şi istorie literară. În unele volume are pagini numeroase despre scriitorii târgovişteni sau dâmboviţeni. În colaborare cu Victor Petrescu, autor al lucrării „Moştenirea Văcăreştilor” (1998, dedicată Festivalului Concurs de Literatură, desfăşurat anual la Târgovişte). De asemenea, de remarcat „Dinastia Ciorăneştilor” (2000, în colaborare cu Mihai Gabriel Popescu).

(Enciclopedia oraşului Târgovişte)

GRIGORE, Magda

– membră a Uniunii Scriitorilor din România. 

Apariţii:

– În reviste literare (selectiv): Viaţa românească, Românialiterară,Cronica Română (Bucureşti), Vatra (Târgu Mureş), Familia (Oradea), Apostrof (Cluj-Napoca), Spaţii culturale (Râmnicu-Sărat), Argeş (Piteşti),Oglinda literară (Focşani), Tomis (Constanţa), Litere (Găeşti), Reflex (Caraş-Severin), Coloana infinitului (Timişoara), Astra (Braşov), Calende (Piteşti);

Vitralii – revista Centrului Internaţional George Apostu;

* în cotidianul Zeri (Prishtina) - pagina Kultura.

– În reviste universitare:

* Studii şi cercetări filologice 

* Langue et littérature

– Repères identitaires en contexte européen

Cărţi publicate:                 

* 1997, debut editorial cu volumul Flux şi reflux, editura Argesis, Piteşti (poezie);

* 1999, volumul Şah în trei, editura Pan-Arcadia, Bucureşti (poezie);

* 2004, volumul Identitate de tranzit, editura Paralela 45, Piteşti (poezie);

* 2010, volumul Vânătorul de sacru, editura Limes, Cluj-Napoca (poezie).

LOUNI, Anca Domnica. Născută în Pucioasa; studii: Liceul lenăchiţâ Văcărescu, Targovişte (premiul juriului la Concursul Mihai Eminescu), Facultatea de litere, Universitatea Bucureşti (promoţia 1990), Facultatea de teatrologie, IATC Bucureşti, asistent universitar la Catedra de teoria teatrului, IATC (1994), masterat la Roma (1995), masterat la Paris (1997). Publică cronici dramatice în Cotidianul, Teatru azi şi, la invitaţia lui Valentin Silvestru, în Romania Literară. Se stabileşte în Franţa (1998); doctorand la Universitatea Sorbona.

Colaborări în revista Teatrul azi, România literară, ziarul Cotidianul.

PLATCU, Eusebiu

1935,                   – n. Cernăuţi;

1940                    – refugiul (urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov);

1942-1953          – şcoala primară, gimnaziul, liceul;

1953-1957          – studii universitare;

1957-1998          – profesor;

CARŢI PUBLICATE:

– În dos, roman;

– Second erotic, roman;

– Demierotica, roman;

– Vârsta erotică, roman;

– Aristarc şi alte măşti literare;

– Ofrandă lui Priap, pseudopoeme;

– Aristarc 2 alte măşti literare.

POPESCU, Adela

•  1936, februarie, 7, Adela Popescu se naşte în comuna Beuca, jud. Teleorman;

•  1948, părinţii se stabilesc în Bucureşti;

•  1953, absolventă a Colegiului Naţional „Iulia Hasdeu”, debut în „Tânărul scriitor”, premiată;

•  1955, absolventă a Şcolii de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” (str. Kiseleff nr. 10);

• 1956, martie, 8, se căsătoreşte cu George Muntean (n. 17.11.1932); George Ivaşcu, constant, îi publică poeme în „Contemporanul” şi „România literară”.

Volume:

1975, Entre nous – le temps, Paris,

1992, Between Us – Time, Washington, D.C.,

1998, Între noi – timpul, Bucureşti, Editura Eminescu,

2003, Watashitachi no aida ni – toky, Tokyo,

2004, Între noi – timpul, CD, Editura Gnomes’ Land, Bucureşti,

2008, A fost odată George Muntean, Editura Palimpsest, Bucureşti,

2010, Între noi – timpul, Editura Anima, Bucureşti.

POPESCU-SIRETEANU, Ion (13.IX.1934, Mănăstioara-Siret, j. Suceava), editor, istoric literar şi prozator. Este fiul Veronicăi (n. Boghian) şi al lui Gheorghe Popescu, ţărani. Face şcoala primară în satul natal şi la Siret, liceul la Timişoara şi Oradea (1949-1953), iar studiile universitare le urmează la Facultatea de Filologie din Iaşi (1954-1958). Lucrează ca profesor de limba română la Drăguşeni, judeţul Iaşi (1958-1961), inspector metodist la Secţia de învăţământ a raionului Bârlad (1961-1962), ulterior fiind cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universităţii „A1.I. Cuza” din Iaşi, iar din 1990 şef al Catedrei de limba română pentru studenţi străini. Îşi ia doctoratul cu teza Termeni păstoreşti în limba română (1976) şi publică mai multe lucrări dedicate limbii române: Limbă şi cultură populară (1983), Cuvinte româneşti fundamentale (1995), Memoria limbii române (I-IV, 1997-2003). Participă şi la elaborarea monografiei Tezaurul toponimic al României. Moldova (I-II, 1991-1992; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române). Colaborează la „Contemporanul”, unde debutează în 1965, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Revista română” ş.a.

Dintre scrierile literare ale lui P.-S., destinate cu deosebire copiilor şi tinerilor, o marcă de originalitate vădeşte Păcală şi ai săi (1994), al cărei personaj nu este încremenit într-un timp de odinioară, cum îl prezintă snoavele populare româneşti, ci imaginat în contemporaneitate, ca vecin, frate şi prieten, prezent în piaţă, magazin, restaurant, şcoală etc., pus pe şotii, dar şi făcând aluzii la viaţa politică. Este şi autorul unor volume de versuri şi poeme în proză: Între două veşnicii (1996), De dragoste (1999), Cale şi drum (2001) ş.a. P.-S. strânge în mai multe cărţi amintiri ale celor care i-au cunoscut pe Titu Maiorescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, Liviu Rebreanu ş.a., antologiile publicate fiind deosebit de utile cercetărilor asupra vieţii şi operei acestora. Nu se rezumă la textele apărute în publicaţii periodice, ci solicită unor contemporani evocarea unor personalităţi, în această categorie intrând, de pildă, paginile în care Petru Caraman îl evocă pe fostul său profesor G. Ibrăileanu. Lucrarea Siretul, vatră de istorie şi cultură românească (1994), al cărei principal autor şi coordonator este, se defineşte ca monografie culturală şi istorico-literară, alcătuită dintr-o serie de medalioane despre cărturari şi scriitori legaţi de această străveche localitate, cum au fost, între alţii, S. Fl. Marian, T. V. Ştefanelli, Elena Niculiţă-Voronca, Alexandru Voevidca, Tudor Flondor, Mihai Teliman, Liviu Marian, Vasile Posteuca, Vasile Andru.

SCRIERI: Păcală şi ai săi, Iaşi, 1994; Fabule pentru copii, Iaşi, 1995; Între două veşnicii, Iaşi, 1996; Poveşti şi povestiri, Iaşi, 1996; De dragoste, Timişoara, 1999; Oraşul Siret şi împrejurimile, Iaşi, 1999; Cale şi drum, Timişoara, 2001; La porţile norocului, Iaşi, 2002; Oameni şi întâmplări din satul meu, Iaşi, 2002. Antologii, ediţii: Poezia ieşeană contemporană, Iaşi, 1968; G. Tutoveanu, Versuri, pref. G. G. Ursu, Bucureşti, 1968; Amintiri despre Eminescu, Iaşi, 1971; I. Heliade-Rădulescu, Scrieri lingvistice, Bucureşti, 1973; Amintiri despre Titu Maiorescu, Iaşi, 1973; Amintiri despre Sadoveanu, Iaşi, 1973; Amintiri despre Ibrăileanu, I-II, Iaşi, 1974-1976; Amintiri despre Iorga, I, Iaşi, 1980; Amintiri despre Ion Creangă, Iaşi, 1981; Iuliu Cezar Săvescu, Scrieri, pref. edit. şi Lucian Chişu, Bucureşti, 1984; Amintiri despre Liviu Rebreanu, Iaşi, 1985; Siretul, vatră de istorie şi cultură românească (în colaborare), Iaşi, 1994. Repere bibliografice: Teofil Răchiţeanu, Antologie poetică ieşeană, TR, 1969, 15; Al. Piru, G. Tutoveanu, „Versuri”, RL, 1969, 3; Constantin Ciopraga, Eminescu în amintirile contemporanilor, „Glasul Patriei", 1971, 35; Şerban Cioculescu, M. Sadoveanu-taciturnul, RL, 1973, 23; Şerban Cioculescu, Portretul lui Titu Maiorescu, RL, 1973, 37; Mihai Ungheanu, Amintiri despre Sadoveanu, „Scânteia tineretului”, 1973, 20 octombrie; Mihai Drăgan, Maiorescu în amintirile contemporanilor, CRC, 1973, 50; Şerban Cioculescu, G. Ibrăileanu, „mag” şi cavaler al inefabilului, RL, 1975, 7; Ardeleanu, Opinii, 163-168; Eugenia Tudor- Anton, G. Ibrăileanu reflectat în oglinda amintirilor, VR, 1976, 6; Şerban Cioculescu, Portretul lui Ibrăileanu, RL, 1977, 7-8; Al. Piru, Din viaţa lui Ibrăileanu, LCF, 1977, 13; Nicolae Manolescu, Studiu de portret, RL, 1977, 15; Romulus Diaconescu, Creangă în memoria contemporanilor, R, 1981, 12; Rachieru, Poeţi din Bucovina, 326-327; Constantin Blănaru, Virtuţile perene ale fabulei, „Ţara Fagilor”, 1998, 3; Datcu, Dicţ. etnolog., II, 130-131; Radu Rotaru, Poemele Ionpopescului cel siretean, CRC, 1999, 7; Busuioc, Scriitori ieşeni (2002), 347-349; Ilie Dan, Reîntâlnire cu Păcală, RR, 2003, 1.

(Dicţionarul general al literaturii române)

PREPELIŢĂ, Mihai

• 1947, 19 octombrie, se naşte în satul Bahrineşti (fostul judeţ Rădăuţi, în prezent regiunea Cernăuţi, Ucraina) într-o familie de ţărani români reveniţi din deportare (Siberia);

• 1969, debut poetic în ziarul „Zorile Bucovinei” (Cernăuţi);

• 1970, licenţiat al facultăţii de litere, Universitatea de Stat din Chişinău;

• 1973, debut editorial în volumul colectiv „Dintre sute de catarge” (Chişinău);

• 1977, expulzat din Basarabia, face studii de teatrologie la Moscova. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moscova din 1984;

• 1994, se repatriază în România, devine membru al Uniunii Scriitorilor din România;

• 1996-1999, apare o primă selecţie din cărţile publicate în limba română (10 volume); la editura Printech (Bucureşti) apar 6 volume din seria „Românii uitaţi în Imperiul Răului”;

• 2011, propus de către senatul Academiei Dacoromâne la premiul Nobel pentru literatură.

RUSEN, Mihai Ionuţ

1995-2000, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, secţia Sculptură.

2002-2004, Masterat în Arte Vizuale, specializarea Sculptură, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (prof. coordonator  Mircea Spătaru).

2002-2004, Masterat în Antropologia Spaţiului Sacru (prof. coordonatori, Augustin Ioan şi Florin Biciuşcă).

2003-2008, Doctor în Arte Vizuale, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, coordonator ştiinţific  Prof. univ. Dr. Zamfir Dumitrescu; Teza de Doctorat (“Aspecte ale obiectului sculptural în perioada postbelică”) a fost susţinută public în data de 18 februarie 2008.

Expoziţii personale

2002 – Expoziţie personală de sculptură,  galeria ArTei, 12 martie-2 aprilie, Hanul cu Tei,  Bucureşti.

2004 – Expoziţie personală de sculptură,  galeria Galateea, 17-30 iunie, Bucureşti.

2009 – aprilie/mai, Expoziţie personală de sculptură, sala Auditorium a Muzeului de Istorie, Complexul Naţional Muzeal Curtea Domnească din Târgovişte.

2009 – 30 iulie, prezentarea machetei în mărime naturală a lucrării monumentale “Clopot”, în situl de inserţie din Complexul Muzeal Naţional Curtea Domnească din Târgovişte.

2010 – Dezvelirea lucrării monumentale Conrad Haas, Academia Română – lucrarea este instalată în curtea interioară a Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti.

Premii

Premiul Uniunii Artiştilor Plastici, în cadrul expoziţiei Accente şi Amprente, galeria Apollo, Bucureşti, 2001.

Premiul I la secţiunea sculptură, Bienala Gheorghe Petraşcu, Târgovişte, 1998, 2002, 2004, 2008.

Diploma/Premiul Special,  Gala de Excelenţă a Municipiului Târgovişte, ed. a III-a, 8 septembrie 2011.

SUCEVEANU, Arcadie

• 1952, noiembrie 16, se naşte Arcadie, fiul lui Vasile şi al Catrina, din Şirokaia Poleana, regiunea Cernăuţi;

• 1974, licenţiat al Facultăţii de Filologie, Universitatea din Cernăuţi;

• 1974 – 2000, profesor, redactor şef, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova;

• 2005, preşedinte al Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România;

Volume publicate:

Mă cheamă cuvintele (1979), Ţărmul de echilibru (1982), Mesaje la sfârşit de mileniu (1987), Arhivele Golgotei (1990), Eterna Danemarcă (1995), Înfruntarea lui Heraclit (1998), Mărul îndrăgostit de vierme (1999), Cavalerul Înzadar (2001), Corabia de la mansardă (2004), Arca dies (2008), 101 poeme (2009), Cafeneaua Nevermore (2011), Emisferele de Magdeburg (2005).

Premii:

• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987, 1995, 1999, 2000;

• Premiul Academiei Române (1997).

VIŞTEA, loan (12.V.1950, Târgovişte) Poet, prozator, pictor. Pseudonim literar al lui Sorin Ionescu. Clasele primare şi apoi Liceul „Ienăchiţă Văcărescu" (1969), în oraşul natal. Studii filologice la Suceava şi Bucureşti, neterminate. Este mai întâi suplinitor în învăţământ, apoi lucrător în comerţ. Colaborează cu poezie la „Luceafărul” (debut, 1968), „România liberă”, „Alianţa civică”, „Observator”, „Lucifer”, „Realitatea dâmboviţeană”, „Dâmboviţa”. În perioada 1990-1992 este redactor la „Caţavencu”. Între 1988-1992 este prezent cu publicistică la „Europa Liberă”. Debut edi­torial cu „Hamlet şi gardianul” (1996), urmat de „Ţara bolnavă” (2002), „Uzina vie şi profitul mort”, „Un Caţavencu în publicistica tranziţiei” (2002).

(Enciclopedia oraşului Târgovişte)