Ca într-o colivie stau în
privirea ta ca într-o
colivie fără acoperiş şi
duşumea
stau că aşa mi s-a spus
să mă feresc de cel de jos
să mă feresc de cel de sus
să fiu cuminte
că doar în cuvinte
voi găsi adevărul
în cele din mine
din colivia mea
care vor să evadeze
prin adâncul meu
*
Poezia se uită la mine
ca o pasăre a cerului
coborâtă să bea apă din
sufletul meu
e aici un semn al
cunoaşterii pe care nu-l ştiu
de ce au atât de devreme
de ce eu atât de târziu
speriată
mirată
uimită
Poezia aşteaptă de la mine
ca o mamă de la fiul ei
să-i împlinesc un vis
pe care nu l-a visat
*
Noaptea trecută am tot visat
alte timpuri şi alte locuri
nu prea mai ştiu ce s-a întâmplat
dar pretutindeni ardeau focuri
şi chipul tău
şi trupul tău uneori
ţâşneau din pământ
ca seva din nori
te apropiai şi te depărtai
ca o fotografie a unui grai
doar că deodată din
nu ştiu din ce
tot visul meu s-a risipit
şi-mi amintesc doar că
nimic din ce doream
nu mi-ai şoptit
*
Văzduhul cel adânc
al durerilor tale
provocat de piciorul stâng
te-a înghiţit
tu vrei să evadezi într-o
secundă
ţi se pare prea scurt anul
pentru o operă
eternă
într-o secundă dar în
secunda în care
începe eternitatea
tu vrei
să faci cunoştinţă
cu tine
*
Tatăl meu domesticea
cai sălbatici
avea un cal
avea doi cai
avea trei cai
după cât am înţeles eu
iepele fătau din când în când
caii se năşteau sălbatici
a fost chiar un proces
celebru la vremea aceea
pe care tatăl meu l-a
câştigat cu o iapă
care nu mânca jeratec
eu ca să călăresc iepe
trebuia să le domesticesc
dar pentru că eram prea
mic
încheiam cu ele tratate
de bună călărie
căci nu mă vedeam
călărit
*
Când eram mic
vroiam să fiu mare
şi-ntr-o zi oarecare
n-o să mai încap
într-un plic
visam să cresc
cât se poate de mult
încât să te ascult
când ţipând când tăcând
în nimic
visam că bătrân
nu doar îmbătrânit
să rămân părăsit
de un ultim cuvânt
potrivit
când eram
ca să fiu
nu speram
că-i târziu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu